Radonul este principala cauză în apariţia cancerului pulmonar în rândul nefumătorilor. Agenţia Internaţională pentru Studiul Cancerului (IARC) clasifică radonul ca fiind principalul agent de mediu cancerigen, fiind, după fumat, a doua cauză în apariţia cancerului pulmonar.
În Codul European Împotriva Cancerului, pe lângă recomandări privind stilul de viață preventiv, alimentația, sportul, renunțarea la fumat etc, enunțate în 12 puncte, la numărul 9 se găsește și o mențiune privind radonul:
,,Aflați dacă sunteți expuși iradierilor cu niveluri ridicate de radon în locuința dumneavoastră. Luați măsuri pentru a reduce nivelurile ridicate de radon!“.
Radonul (222Rn) este un gaz radioactiv prezent pretutindeni, provenit din dezintegrarea radiului (226Ra) care la rândul lui provine din dezintegrarea uraniului (238U) prezent în sol și roci. La rândul său, radonul, crează urmași radioactivi (218Po şi 214Po) care prin particulele alfa emise pot cauza leziuni materialului genetic din cadrul celulelor epiteliului respirator. Fumatul şi descendenţii radonului acţionează în sinergie, riscul de apariţie a cancerului pumlonar fiind mai ridicat decât prin adunarea riscurilor individuale.
Concentraţiile de radon variază în limite foarte largi, de la câțiva Bq/m3 (câteva dezintegrări radioactive pe secundă într-un volum de un metru cub) până la câteva mii sau zeci de mii de Bq/m3, fiind în directă legătură cu geologia zonei.
În interiorul clădirilor, radonul pătrunde uşor prin fisurile din pereţi şi fundaţie, prin podele şi pe lângă tubulatura utilizată pentru instalaţii, acumulându-se treptat în aerul de interior. Sursa principală a radonului în clădiri o reprezintă solul pe care este amplasată construcţia, un aport secundar fiind adus și de materialul de construcţie utilizat.
Cantitatea de radiaţie la care suntem expuşi anual în situaţia în care concentraţia de radon în aerul din interiorul clădirilor este de 300 Bq/m3 este echivalentă cu aproximativ 80 de radiografii pulmonare. În Statele Unite ale Americii majoritatea spitalelor permit efectuarea a maxim 4 radiografii pe an! Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandǎ prin noile reglementări din anul 2012 o concentraţie de radon inferioară valorii de 100 Bq/m3.
În 2013 legislaţia europeană a propus uniformizarea reglementărilor cu privire la expunerea la radon in Statele Membre. Astfel, începând cu anul 2018 România adoptă recomandările europene şi stabilește o valoare de referinţă de 300 Bq/m3, peste care este obligatorie applicarea unor măsuri pentru reducerea concentraţiei de radon în aerul interior şi controlul eficienţei remedierii. HG 526/25.07.2018 pentru aprobarea Planului naţional de acţiune la radon (PNAR) şi Ordinul preşedintelui CNCAN nr.185/2019 privind Metodologia pentru determinarea concentraţiei de radon în aerul din interiorul clădirilor şi de la locurile de muncă prevăd obligativitatea de a măsura şi remedia concentraţia de radon din clădiri, atât rezidenţiale cât şi locuri de muncă, fiind obligatorii (Cf. Art. 23) măsurători în toate clădirile publice cu grad ridicat de ocupare din România, precum instituţii publice, şcoli, grădiniţe, spitale, cămine de copii şi bătrâni şi alte clădiri cu utilizare similară.
Deoarece solul este principala sursă a radonului din interiorul clădirilor, se recomandă o monitorizare în special a încăperilor aflate în contact direct cu solul. Studiile internaţionale efectuate în acest domeniu au ilustrat faptul că radonul variază de la o încăpere la alta ca urmare a modului diferit de utilizare, a gradului şi tipului de aerisire, specifiul podelei, etc. Ca atare, cea mai bună modalitate de a afla la ce suntem expuşi este să facem măsurători şi să nu ne bazăm pe vecinii care au făcut deja măsurători!
Conform statisticilor OMS (2014), cca. 4,3 milioane de decese sunt cauzate anual de poluarea aerului de interior. Tehnologiile de reabilitare termică conduc la o creştere a gradului de ermetizare a unei clădiri, aspect ce poate afecta negativ calitatea mediului interior. Cele mai recente cercetări efectuate în locuinţe eficiente energetic indică o creştere a concentraţiei de radon cu aproximativ 25% faţă de locuinţele care nu au fost reabilitate termic.
